În primul rând, regret că n-am luat-o la palme pe imbecila aia de femeie. Da, da, da, violenţa naşte violenţă etc. Şi atunci, cum exact opreşti violenţa? Pentru că respectiva (a se găsi orice substitut jignitor) tocmai îi aplica o corecţie foarte corporală fetiţei de 3-4 ani care era cu ea de mână (nepoata, cred, după vârste). Multe, multe palme în cap şi înjurături în mijlocul străzii. Pentru că aia mică rămăsese la 2 paşi în urma ei pe trecerea de pietoni (copilul se oprise 2 secunde să contemple cum să sară băltoaca dintre bordură şi trecere).
Fiind şi eu tot la 2 paşi în urma ei, spun clar că copila aia nu făcuse nimic aiurea, nu tu strâmbat la mă-sa mare, nu tu alergat ca nebuna etc. Nu că astea ar fi justificat să i se care palme cu nemiluita.
După 2-3 trecători care i-au zis câteva, a catadicsit să se oprească din activitate. Cum de data asta chiar nu m-am putut abţine, m-am trezit şi eu că-i zic câte ceva (niciun apelativ jignitor nu mi-a ieşit pe gură!), numai că mă trezesc făcută “zdreanţă” şi alte alea.
După care am cam vrut s-o iau frumuşel de-o mână şi s-o car până la deşteapta blondă de la poliţia comunitară de la 100 m mai încolo. Deşteaptă blondă care nu ştiu ce naiba păzea şi la ce mama mă-sii zăcea acolo înfiptă de zelosul Piedone. Treaba e clar că nu şi-o făcea.
Având în vedere că nu-mi plănuisem o păruială cu o babă fix în mijlocul străzii, am lăsat-o la un moment dat să se ducă-n…
Deci, ce se face în condiţiile astea? Adică dacă strălucita poliţie română zace ca vita admirând peisajul şi nu se bagă, tu ce faci? Te iei la bătaie cu baba? Treci mai încolo că n-ai ce face (da, da, îmi dau seama că aia mică probabil şi-a mai luat-o o dată acasă mai rău)?
A se remarca că legea interzice CLAR orice pedeapsă fizică aplicată copiilor, orice umilinţă, de orice natură etc. etc.
Dar, evident, ştim cu toţii dulcele proverb românesc dat ca replică la aşa cazuri.
Uite de-aia suntem o naţie de bătuţi în cap.

Admit, pentru cei care stau la bloc, si surogatul aferent – vizorul.

Daca mai ai si uluitorul spirit de observatie de a stinge lumina (in caz de intuneric) pentru a nu fi observat de subiectii urmaririi, cad in admiratie.

De unde mi se trage?

De la stimabila doamna care locuieste vis-a-vis de mine, o batranica teribil de simpatica cu chelia ei grizonata (ma refer la firele ramase, mai precis) si sosetutele de bunicuta cu care paseste suav pe coridor. Care doamna nu doar ca deschide constant usa cand se intrevede/aude miscare prin apartamentul nostru (de aici, stima mea pentru auzul bine conservat), nu doar ca ma admira indelung, dar este si foarte serviabila. De exemplu azi, dupa ce am dus gunoiul, a iesit (dupa ce eu am inchis usa, logic, spre a nu ma pune intr-o situatie jenanta) si a controlat incaperea ghenei. Deh, eu, mai zgubilitica de tinerete, poate oi fi uitat cumva cum se arunca corect gunoiul, poate mi-o fi cazut vreo frunza de ceapa pe jos etc.

Sunt sigura ca ar fi remediat imediat greseala si s-ar fi retras ca o nevazuta zana binefacatoare.

Acestea fiind zise, cine n-are batrani sa-si cumpere. Ii gasiti repede si sigur in RATB, dimineata devreme, la ora de varf. Serviabili ca intotdeauna, desigur.

Enjoy!

Dearest Cecilia, the story can resume. The one I had been planning on that evening walk. I can become again the man who once crossed the surrey park at dusk, in my best suit, swaggering on the promise of life. The man who, with the clarity of passion, made love to you in the library. The story can resume. I will return. Find you, love you, marry you and live without shame.

P. S. Now, try to get right subtitles when seeing it, otherwise it will be a bit blurry (British terrible accent).
P.S. 2 Why do I, like most I believe, find out of nice books only when a movie appears? Where is books’ marketing?

problem: we’re most certainly not!